Toamna fara tine

In sfarsit anotimpul preferat a sosit. Ploaia imi bate in geam zambind larg catre sufletul meu si ma face la randul meu sa zambesc si eu. Imi arunc privirea spre cer si vad cum norii se aduna deasupra mea ca un invelis de cristal gata sa se sparga. Ma simt fericita, ma simt bine, exceptand partea in care nu ne putem bucura impreuna. Nu putem iesi in ploaie alergand de nebuni pe strada si zambind la fiecare tunet sau fulger. Ies singura si in timp ce picaturile imi inunda trupul ma gandesc la tine , ma gandesc cat te iubesc si cat de mult as vrea sa iti trimit peisajul pe care ochii mei il vede. Apuc o frunza si o iau la fuga zambind copilareste. Te iubesc si abia astept sa te vad. Amintirile imi reapar in gand ca un film vechi, de bun gust, o placere diavoleasca si nebuna. Dintr-odata ma gandesc daca si tu ai sentimente apropiate de ale mele, de dor si de placere, de amintiri placute si nebune. Poate asa o fi , sau nu, asta doar tu o stii. In schimb incerc sa ma bucur in continuare de muzica frunzelor ce cad usor usor din copacii obositi si pregatiti pentru o noua schimbare, pentru un nou inceput si renasterea ce va avea loc peste cateva luni. Este ca un clinchet usor , o adiere le plimba de colo colo, nestiind parca unde sa le lase. Ca un puzzle care isi gaseste cu greu piesele pe pamantul moale si pregatit pentru o noua infatisare. As vrea sa ajut la crearea acestui peisaj mutand cateva frunze dar ma razgandesc repede lasand natura sa isi urmeze cursul... cu siguranta stie mai bine decat mine unde sa le aseze. In schimb pot sa dau cativa pupici frunzelor si sa le trimit la tine, cu putin noroc poate si ajung purtate de indraznetul vant care nu se lasa doborat de nimic in aceasta perioada. Ajung intr-un loc ferit de lume, exact ce imi place, si merg agale pe covorul moale si atat de frumos colorat de catre tine natura frumoasa si plina de surprize. Simt frunzele sub talpile goale , le simt raceala, caldura interioara ce mi-o provoaca si descopar inca o data placerea de a merge mai departe. Poate mergand fara oprire prin al vietii drum voi ajunge la tine intr-un timp mai scurt. Si atunci soptindu-ti, din nou, cat te iubesc, sa plecam in lume sub a cerului protectie , sub picaturile reci de ploaie ce odata ne aduceau zambetul pe buze si amintiri de neuitat.