Ai fost eroul meu

Privirea mi-e goala la fel ca si sufletul. . . Ma gandesc intruna la tot ce a fost, la ce am gresit si cu groaza la ce va urma. Ma simt pierduta, fara simtul orientarii si nu stiu ce se intampla cu mine. Nu reusesc sa mai stau in picioare si o senzatie ciudata imi incearca corpul si asa slabit de vremuri grele. Privirea o ridic spre cer si il vad plin de stele, pare fericit chiar daca pe alocuri cate una moare.
Ca o Afrodita orbita de valul dragostei ma indrept spre apa. Luna o lumineaza facand-o mai atragatoare si imbietoare. Jocul umbrelor imi joaca feste, imi ofera iluzia ca tu te afli in larg, asteptandu-ma. Poate acolo ar trebui sa fiu si eu, poate ca acolo totul se va termina iar visul urat ce il traiesc va disparea. Dar inca stau pe loc, ceva ma opreste dar nu stiu ce. Privesc din nou spre cer si vad cum o stea se stinge asemeni flacarii din inima mea, dar surprinzator cerul este la fel, impasibil la suferinta ei. Poate asa ar trebui sa fie si sufletul meu, impasibil la suferinta din jur. Oricum ar fi dintr-odata iti simt respiratia aproape de gatul meu, sunetele vocii tale imi vibreaza ca un ecou in timpanele fragile iar atingerea ta imi da fiori. Imi fac curaj si intorc privirea spre tine, dar supriza... tu nu esti, totul a fost iluzie, o iluzie ce parea atat de reala.. poate asa a fost si pana acum. Poate asa m-am imbatat si pana acum cu o iluzie ce parea o dragoste perfecta. Singurul lucru adevarat a ramas iubirea mea pentru tine si suferinta sufletului meu, durere ce-mi confirma ca totul a fost real si nu mi-am pierdut mintile. Ai fost un print, ai fost un erou dar spre final masca ta a cazut dezvaluind pe cineva fara suflet...pentru ca fara suflet ai fost cand inima mi-ai inselat. Totul la tine a fost si este ademenitor, vocea ta, privirea ta si atingerea catifelata, cu toate astea ai reusit sa iti duci rolul pana la capat. Pentru tine viata este o scena, vorbele-ti sunt replici iar actul final ti-e razbunarea.
Agale mergand si suspinand imi dau seama ca nu pot uita. Nu pot uita epopeea noastra in care amandoi am fost eroi, impreuna am invins totul in calea noastra incunanand-o cu succes dar nu am inteles de ce cand mai era putin pana la final totul s-a spulberat, s-a naruit ca o iluzie, ca si cum sfinxul ar fi fost suflat de vant atat de usor desi parea atat de impunator si stabil.
Valurile se sparg de tarmul stancos si imi dau seama cat de tarziu este. Incet si fara viata incep a ma indrepta spre asa numita casa, goala si pustie asa cum ai vrut sa fie. O lumanare-mi lumineaza coltul facandu-ma sa ma simt ca-ntr-o inchisoare. Fara viata, fara vlaga ma asez pe al meu pat ca de mormant inghetat. Este rece, este gol si dintr-odata ceva imi spune ca o sa mor.... 

Ma gandesc la tine

Cu durere in suflet privesc pozele noastre, parandu-mi-se o vesnicie de cand suntem impreuna si totusi atat de putin timp in realitate. Visez cu ochii deschisi la momentele frumoase petrecute impreuna, la zambetul tau strengar, la privirea ta cea dulce, sarutul magic si forta ta nemasurata care-mi oferea toata siguranta de care aveam nevoie. Cateva lacrimi imi inunda ochii precum petalele florilor sunt incarcate de roua diminetii. Nu le pot stapanii si isi iau avant pe obrajorii fini ca o mare stapanita de puterea furtunii. Golul din sufletul meu simte durerea inimii si incearca sa se consoleze reciproc. Un sunet puternic ma trezeste din visare, este anuntul unei furtuni ce-mi impartaseste durerea. Lumina fulgerelor si sunetul tunetelor se imbina intr-o armonie perfecta creand cea mai frumoasa melodie. O melodie dedicata noua, inimii mele pentru a o consola pana la venirea ta. Fara nicio ezitare ma avant in puterea amurgului, in mijlocul naturii asteptand. Privesc spre cer, si...ca si cum mi-ar fi citit gandurile, picaturi reci de ploaie incep sa cada.
Sunt totusi un pic nedumerita , oare atunci cand ploua este un semn ca ma tii in brate sau ca ingerii plang din cauza dorului nostru? Oricare ar fi motivul o imbratisez si eu cu mare drag si o trimit la tine plina de iubire iar tu, dragul meu, nu uita caci atunci cand te va ploua eu te voi imbratisa. . . Te iubesc.

Spre nicaieri

Inima-mi bate cu putere, sufletul mi-e rascolit iar aripile-mi sunt frante. Totul din cauza ta, din cauza gesturilor tale necugetate si nebanuite de mine candva. Privesc pe fereastra si incerc sa fug de realitate, incerc sa ma cufund in ganduri placute insa ratiunea nu ma lasa, imi tot aduce aminte de ce s-a intamplat, ecoul vorbelor tale imi rasuna in urechi. Sunt atat de dureroase incat imi provoaca dureri fizice. Lacrimile incep sa curga pe obrajii cei morti, pana si ei sunt de nerecunoscut dupa asemenea momente. Privesc in gol, oare astept sa vad ceva? Corpul imi tremura si se umple de ura, degeaba incerc sa il stapanesc, o forta nestiuta pune stapanire si imi controleza miscarile. Pornesc la drum nestiind unde ma duc, stiu doar ca trebuie sa fiu departe, departe de tine si de tot ce imi aminteste de noi. Trec zile, trec nopti si inca sunt agitata. Ma uit in jur si nu gasesc niciun motiv de a zambi sau de a merge mai departe. Poate ar trebui sa raman aici, cred ca sunt suficient de departe incat sa nu ma poata ajunge vorbele sau gesturile tale. Gandindu-ma la noi imi dau seama ca-mi plang de mila...dar de ce? de ce dupa atata timp in care am dat totul pentru noi sa ajung sa plang tot eu?? De ce dupa atatea lacrimi amare cazute in miez de noapte tot eu sa plang la final? Ceva imi spune ca poate m-am  implicat prea mult dar asa sa fie oare? Poate era mai bine daca nu imi pasa de tine sau de noi, poate era mai bine sa plec mai devreme.. dar oare asta sa fi fost calea? Deodata aud un susur, ma ghidez dupa el si descopar cea mai frumoasa apa, atat de limpede incat, datorita reflexiei, in ochii mei pot vedea pana in suflet. Inima inca mi-e ranita, sufletul inca se zbate dar undeva in interior, pitita bine, este speranta. Speranta ce imi ofera puterea de a merge mai departe, indiferent de drumul pe care il voi avea de parcurs.
Oare tu la ce te gandesti? Franturi din mine sunt in mintea ta sau sentimente pentru mine in inima ta? Nu stiu si asta ma omoara...