Amintirea ta

Totul e pustiu. Ma simt singura, ma simt pierduta. Desi incerc sa gasesc un echilibru nu stiu daca ceea ce fac este ceea ce trebuie. Sentimentele mele pentru tine sunt aproape inexistente, inca am inima ranita si sufletul imi plange. Simt nevoia de a urla, de a strapunge cerul cu durerea mea…desi el stie, luna stie, stelele stiu si imi canta suferinta in caderea lor. Stelele se sting la fel cum inima se retrage intr-un colt, ascunsa de ale tale priviri, pe care oricum momentan nu le primeste. Norii se aduna in jurul meu si ma simt cuprinsa de o senzatie de libertate, de usurare, vantul incepe sa adie din ce in ce mai puternic ca si cum ar incerca sa ma linisteasca si sa alunge gandurile mele negre si necajite. Frunzele incep sa se desprinda usor usor rotindu-se in jurul meu si alcatuind un cocon menit sa ma protejeze. Racoarea imi atinge fata, umerii si imi da o stare de bine si siguranta. Totul se aude ca un cantec plin de optimism, menit sa imi dea curaj sa infrunt tot ce vine de acum incolo. Ca si corzile unei harpe ma legan dintr-o parte intr-alta. Incet incet iti uit privirea, zambetul deja ti l-am dat uitarii iar buzele nu mai au aceeasi insemnatate pentru mine. Prefer sa nu le ating, ca si cum ar fi otravitoare ma dau la o parte din calea lor. Bratele tale nu mai imi ofera siguranta de altadata ci doar tradare. Un copac nu isi uita niciodata radacinile chiar daca a fost taiat insa tu ai preferat sa uiti de ale tale, sa le parasesti fara sa te uiti in urma iar cand ai facut-o a fost prea tarziu. Imagini diverse imi trec prin fata ochilor odata cu bataia vantului, ca si cum toata viata mea cu tine s-ar derula ca un film mut. Privesc amintirile cand ne simteam bine, radeam si ne iubeam…sau doar te iubeam si tu ma pacaleai… cand alergam prin ploaie sau cand ne distram din motive infantile. Vad si momentele ce mi-au pricinuit o adanca tristete, dezamagire si suferinta. Le vad si pe astea, incet incet le acopera pe cele frumoase. Inchid ochii si ma rog sa se termine totul. In jurul meu apare calmitatea, linistea si odata cu ele se incheie si acea insiruire a imaginilor. Cad in genunchi iar lacrimile imi curg cu mare rapiditate,  de ce a trebuit sa se intample asa, de ce nu mi-ai dat drumul inainte de a fi prea tarziu, de ce ai ales sa ma atragi intr-o plasa de minciuni si sa iti bati joc de inima mea. Cu greu imi fac curaj si ma ridic, ma indrept spre foisor si iau loc pe unul dintre scaunele noastre. Ma uit la al tau si inca este gol, asa este de ceva vreme si posibil sa fie in continuare. Acum am reusit sa vad si o alta priveliste decat cea pe care o vedeam cand erai aseazat in fata mea. Te-am visat si te-am strigat in somn nopti la rand, ca un cosmar repetat cuvintele tale pentru altcineva imi rasuna in cap, se joaca cu sanatatea mea mintala si sufletul fuge de tine pe zi ce trece mai mult. Ca o copila increzatoarea ma asteptam ca de fiecare data cand ma trezesc totul sa fie un vis urat iar tu sa fii alaturi de mine, sa ma iei in brate, sa ma linistesti asigurandu-ma ca totul a fost doar un vis urat. Dar nu, de fiecare data am simtit realitatea usturatoare, odata ce am deschis ochii singuratatea m-a izbit din nou si din nou, in mod repetat nu am reusit sa ma invat minte. Incet incet ma obisnuiesc cu gandul ca m-ai abandonat, te-ai folosit de mine si nu m-ai apreciat. Oare de ce nu am fost suficient de buna pentru tine, cu ce ti-am gresit si ce ti-a lipsit? Niciodata nu ai vorbit cu mine, nu m-ai anuntat si nu mi-am explicat daca ceva era de explicat. Notiunea timpului am pierdut-o de mult, cred ca asa este cand esti singur si te simti mai singur stiind ca nimeni nu te asteapta si nu se gandeste la tine. Sper sa realizezi , chiar si cand va fi prea tarziu, cat de mult ai insemnat pentru mine si cat te-am iubit. Desi.. in definitiv oare mai conteaza? 

Sfarsit de poveste

 A fost odata ca niciodata…. Povestea noastra de dragoste. Pacat ca nu a avut acelasi final fericit ca in toate celelalte pe care le-am auzit de-a lungul timpului. Stiu ca nu sunt o printesa dar intotdeauna mi-am imaginat ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti alaturi de comoara noastra. Din pacate nu a fost sa fie, ai ales alt drum alaturi de altcineva, poate nu am fost sufficient de buna pentru tine. Ai ales tradarea, uciderea sufletului meu, a iubirii mele pentru tine si tot ceea ce ai insemnat vreodata desi totul se putea rezolva foarte usor. Dupa o perioada in care am dedicat totul pentru tine, ti-am daruit tot ce am avut mai bun, am facut tot ce am putut pentru tine si relatia noastra mi-am dat seama ca totul a fost in van, niciun gest de-al meu nu a insemnat ceva pentru tine, totul a fost egal cu zero. Ma uit in oglinda si imi vad inima ranita, sufletul zbuciumat si mintea intrebandu-se intruna de ce s-a intamplat asa ca si cum ar fi o placa stricata, de ce ai ales aceasta cale, de ce ai vrut sa spulberi totul. Cand viitorul parea promitator ai ales sa dai cu piciorul la tot, la toata increderea ce o aveam in tine, la iubirea ce ti-o purtam si pentru ce? Macar ai fost multumit de rezultat? Nu am reusit sa gasesc un raspuns, nu ti-am gresit cu nimic, de ce ai permis asa ceva? Zilele trec tot mai greu iar noptile mi le petrec admirand frumoasa luna si cautand raspunsuri in privirea ei. Stiu ca doar ea ma intelege si ma poate linisti. Nu vreau sa te vad, nu vreau sa ma atingi, orice vorba spusa de tine, orice atingere simt ca imi provoaca rau. Orice gand indreptat spre tine imi aduce aminte de ceea ce ai facut, de alegerea ta si imi provoaca o senzatie de greata. Mi-e teama ca oricand ma vei putea face sa sufar iar. Nu am gresit cu nimic fata de tine, nici macar o secunda si cred ca asta doare cel mai tare. Ma uit pe fereastra si imi doresc sa plec cat mai departe de tine, imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata , poate asa nu mai simteam ce simt acum, nu mai sufeream atat. Lacrimi cad fara oprire pe obrajii deja rosi din cauza emotiei si a starii de rau. Nu inteleg, nu pricep de ce se intampla totul asa, de ce ai ales aceasta cale de a-mi face rau, de a-mi face sufletul sa sangereze. Ies in curte si o iau usor spre padure, ma uit spre cer si astept cu nerabdare ploaia cu picaturile ei reci. As vrea ca aceasta ploaie sa aiba puterea de a-mi sterge suferinta, de a-mi spala sufletul si inima de chinul pe care il indur si totul din cauza ta, din cauza arogantei tale si a orgoliului tau stupid. Merg agale pe iarba moale care parca imi mangaie picioarele doar ca sa-mi aline mersul. Privesc in urma si am senzatia ca ma urmaresti, dar nu, nu esti acolo…. Si in definitiv poate nici nu vreau. De ce te-as mai vrea? Te-am avut si ai preferat sa fugi de mine, de ce sa te mai vreau acum? Candva ai fost pe un piedestal in ochii mei iar acum nici nu te mai pot vedea la cat de jos ai ajuns. Vorbele-ti sunt minciuni, gesturile sunt false, totul este inselator. Privesc florile pe langa care trec si imi amintesc de cele pe care mi le ofereai, oare cu ce gand mi le dadeai? Oare iti facea placere sau doar ma amageai? Cum sa mai cred in tine si in asa zisa ta iubire? Lacrimile nu se opresc, ca si cum sufletul se descarca asa, plangand. In jurul meu totul este pustiu, asa imi si doresc, sa nu afle nimeni de ce se intampla in mintea si inima mea. Incerc sa fiu optimista, sa sper si sa cred ca totul va fi bine dar cum sa fac asa ceva cand ai sfasiat totul in mine. Niciodata nu vei afla ce este in sufletul meu si cat rau ai putut sa imi faci. Poate ti se va intampla si tie vreodata cand vei iubi pe cineva din tot sufletul tau iar acel cineva sa prefere pe o alta persoana si sa te faca sa suferi. Poate atunci iti vei aduce aminte de mine si poate in al doisprezecelea ceas te vei pune in locul meu sa iti faci o idée de ceea ce am putut eu sa simt cand tu mi-ai facut asa ceva. Nu te voi ierta niciodata si nici nu voi putea, nu voi trece peste si nici nu voi uita. Iubirea mea nu o vei mai avea, cel putin nu ca inainte dar nici nu ma voi razbuna. Eu stiu cat te-am iubit si nu vreau sa stric totul printr-o razbunare. Imi pastrez amintirea iubirii mele pentru tine exact cum a fost in fiecare secunda si anume pura si cinstita, fidela si plina de incredere. Ploaia incepe sa cada, in sfarsit, si incerc sa ma incarc cu optimism, chiar de m-ai ingenuncheat eu am sa iti demonstrez ca indifferent cat de greu imi este am sa ma ridic si am sa continui sa traiesc…chiar si cu aceasta gaura in suflet si in inima. Chiar si cu aceasta experienta traumatizanta eu voi merge mai departe. Poate nu voi mai lasa loc iubirii in inima mea dar voi continua sa sper ca totul va fi bine si cineva candva ma va iubi si ma va respecta asa cum merit. Pentru ca in definitiv… eu nu am gresit cu nimic fata de tine.