Pustiu

Cea mai mare dezamagire, cea mai mare lovitura, cea mai dureroasa experienta. M-ai lasat singura intr-un vartej de ganduri si intrebari, o furtuna de sentimente si teorii, fara o lumina, fara speranta. Ai plecat de langa mine cum nu se poate mai repede, ai renuntat la tot, m-ai aruncat in bataia vantului si sufletul mi l-ai rupt in doua ca pe un nimic. Inima a incetat sa bata si lacrimi au inceput sa curga in nestire. Toate visele s-au naruit, toate promisiunile tale au devenit minciuni, toate planuri pe care ni le-am facut au disparut ca prin farmec. M-ai jignit, m-ai ranit si m-ai dezamagit. M-ai facut sa imi pierd definitiv increderea in tine. Privesc in jur cu o privire speriata avand senzatia ca totul din jurul meu imi va face rau. Daca tu ai fost in stare de a ma abandona fara pic de remuscare atunci nimeni nu este si nici nu va fi alaturi de mine. Nici macar nu ai vrut sa asculti ceea ce sufletul si inima vroia sa iti spuna. Acum plang si stau cu teama ca nu te vei mai intoarce. Incerc sa ma gandesc la o solutie de a iesi din aceasta stare, de a lua decizia corecta. Sa te uit? ... Nu pot. Sa scap de aceasta durere si acest chin printr-un gest salvator?... Nu stiu. Un singur lucru stiu.. fara tine totul este pierdut.

Inlantuit

De ce plangi suflet pur? De ce lacrimezi fara oprire?
Viata ar fi frumoasa daca nu ar exista persoane care ti-ar face-o imposibila de trait. Ma simt ca si cum oboseala psihica si fizica si-ar fi pus amprenta pe sufletul meu, pe inima mea mica si pe corpul meu firav. Simt cum totul se prabuseste in jurul meu, acoperisul s-a darmat si tot ce pot face acum este sa privesc stelele ce pazesc luna. Incerc sa imi pun o dorinta dar ma razgandesc... ma razgandesc pentru ca stiu ca totul este pierdut. Ma uit imprejurul meu si nu te mai vad. Candva erai langa mine, ma protejai, cand ma luai in brate toate problemele dispareau pentru un moment, eram fericita, eram in siguranta dar acum nu mai mi-a ramas nimic. Tu nu mai esti, ai disparut incet incet, ai renuntat a mai avea grija de mine, ai renuntat la mine, ai devenit las iar acum ma trezesc singura, fara nimic care sa ma tina in viata. Sufletul nu mai are de ce sa lupte, inima nu mai are de ce sa bata, sangele spera ca va iesi din aceasta inchisoare. Totul se zbate sa iasa din acest trup lipsit de viata, lipsit de dorinte, lipsit de ...tot. Nu exista nicio dorinta de a apuca ziua de maine, nu mai exista putere si motiv pentru a lupta. Privesc din nou spre cer si luna imi zambeste fals, incearca sa imi dea putere si incredere in mine dar nu reusesc sa o inteleg. Nu inteleg de ce face acest lucru. Stelele clipesc ca si cum mi-ar da de inteles ca totul va fi bine si curand calea si viata se vor lumina, bucuria va intra in suflet si inima isi va relua vitalitatea si culoarea. Lacrimile incep sa imi curga incet incet devenind in scurt timp de neoprit. Sufletul se rupe in doua, ma simt sfarsita si imi doresc ca acest chin sa inceteze odata pentru totdeauna indiferent de modul in care acest lucru s-ar intampla. Picaturi de ploaie incep sa cada, imi ating trupul invaluindu-l ca o mantie. E bine ca odata cu aceasta ploaie lacrimile nu se vor mai vedea... chiar daca nu e nimeni care sa ma vada. Stiu ca trebuie sa fiu tare dar nu se mai poate. Cad in genunchi si ma simt ca si cum as fi prinsa in lanturi. Incep sa urlu spre luna ca un lup infometat... numai ca eu urlu de durere si dezamagire. Cat va mai dura acest chin? Oare te vei intoarce la mine vreodata? Oare iti pasa de ceea ce simt si starea in care ma aflu acum?

O zi ....altfel

Zi ploioasa..asa cum imi place mie si acest lucru ma bine dispune... macar putin.

Am senzatia ca vine toamna si nicidecum primvara, numai peisajul difera, copacii semi-infloriti si cu totul alte culori decat avem toamna.

Un lucru ciudat se intampla, nu am niciun sentiment, ma simt ca si cum picaturile de ploaie m-au inghetat definitiv ... cel putin pentru astazi. Ma simt bine, nu am niciun stres si nu ma preocupa nimic. Sper sa fie toata ziua asa, plina de optimism si lucruri marunte dar bune.

Liniste sufleteasca

O noapte superba, plina de iubire, liniste sufleteasca si un sentiment de implinire. Am adormit in bratele tale si desi te aveam aproape ai aparut si in visul meu. M-am trezit, te-am privit, ti-am simtit respiratia usoara si bataile inimii. Bucuria mi-a invadat corpul, eram atat de fericita ca esti langa mine, ca esti al meu si ca inima mea bate numai pentru tine. Te-am sarutat usor si te-am mangaiat ca si cum ar fi ultima data. Te-am strans in brate si am lasat inimile sa vorbeasca intre ele, sa se bucure inca o data ca sunt alaturi una de alta si ca se iubesc "infinit" de mult. Am constientizat ca nu te voi mai iubi decat in momentul in care inima va inceta sa bata si aceasta va inceta sa mai bata doar atunci cand tu imi vei spune ca nu ma mai iubesti. Sentimente de tot felul s-au abatut asupra-mi si un zambet mic a aparut pe fata mea... privesc in jur si nu vad decat figura ta linistita si calma, privirea ta cea blanda si plina de sentimente. Tu oare la ce te gandesti? Esti fericit? Oare simti si tu aceleasi lucruri ca si mine? Nu stiu si nu pot decat sa sper ca tu imi impartasesti aceasta iubire, aceste sentimente ce imi umplu sufletul de fericire. Cu coada ochiului vad soarele care-mi zambeste si ma face sa cred ca astazi va fi o zi minunata... la fel de minunata cum ti-o doresc si tie.

Caldura sufletului meu

Zi frumoasa de primavara cand vei ajunge si la noi? Cand vei ajunge si in inima mea pentru a o incalzi si a-i da speranta? In fiecare zi privesc pe fereastra plina de picaturi de ploaie in speranta ca voi vedea soarele rasarind dintre nori. Din pacate nu vad decat copaci batuti de vant, flori rupte si pasarelele chinuindu-se a se adaposti. Fulgerele se vad de la mile departare, tunetele se aud dandu-ti senzatia ca se cutremura pamantul si totul se rupe. Animalele sunt agitate transmitandu-mi o stare de agitatie. Melancolia se asterne in sufletul meu si ma face sa cred ca ceva rau se va intampla. Incerc sa privesc dincolo de aparente si sa cred ca totul va fi bine si ca ma insel in ceea ce priveste sentimentele pe care le am. Deodata te simt aproape de mine, iti simt respiratia, mirosul dulce, iti aud inima batand langa a mea, si iti simt atingerea usoara si calda. Ma iei in brate, ma saruti pe gat, si privim amandoi in departare. Oare la ce te gandesti? Sufletul se incalzeste cand te simte iar inima innebuneste de bucurie cand bate langa a ta. Una langa alta, nedespartite si pline de sperante. Suspin, dar de fericire, un zambet imi apare pe buze numai cand stiu ca esti langa mine si asa imi doresc sa fi intotdeauna. Te doresc langa mine mai mult decat orice si stiu ca alaturi de tine soarele va rasari indiferent de ploile si norii de afara.

Intorc privirea spre tine, ma uit in ochii tai si sufletul mi se incalzeste mai rau decat daca razele soarelui ar cadea direct pe el. Nu am vazut niciodata o privire atat de blanda, iubitoare si calda. Cu un zambet strengar ma tragi spre tine, iesim in gradina si ma saruti ca si cum acesta ar fi ultimul, ca si cum lumea ar disparea si ai vrea sa ramanem asa pentru totdeauna. Ploaia cade pe noi, ne uda, este rece insa noua nu ne pasa pentru ca ne avem unul pe celalalt si asta ne da o putere imensa de a infrunta orice, de a ne incalzi indiferent de vremea de afara. Ce frumos este sa iubesti si sa fi iubit.

Alegeri

A trecut atat de mult timp. Parca ieri ne cunoscusem si traiam o frumoasa poveste de dragoste. Acum am ramas singura asteptandu-te, sperand la o continuare a ceea ce insemna totul pentru noi. Insa tu nu apari, ceasuri trec in nestire si nimic nu imi da de veste pe unde esti sau ce faci. Oare te gandesti la mine? Totul a devenit gri, pustiu si ploua neincetat ca si plansetul sufletului care nu cuteaza sa se opreasca. Sunt trista, fara viata, singura mea companie fiind luna si ploaia. Stau in usa si simt cum picaturile imi ard pielea. Luna ma priveste si imi trimite o stea pentru a-mi lumina viata insa daca nu esti tu pentru mine nu inseamna nimic. Asa repede ai uitat momentele frumoase pe care le-am trait impreuna? Sau poate ca nici nu te-au interesat. Nimic nu mai conteaza pentru tine acum, ai mers pe un alt drum, fara sa ma anunti m-ai lasat gandindu-ma cu ce am gresit. Imi pun o mie de intrebari dar nu esti tu ca sa imi raspunzi. Un amalgam de sentimente se abat asupra mea facandu-ma sa ma simt sufocata. Mintea-mi spune sa merg mai departe, inima imi aduce speranta, sufletul se lupta cu trupul care nu vrea sa se miste. Totul ma ingheata, ma tine locului si nu stiu ce sa fac mai departe. Din departare se aude o vioara, un cantec simplu, frumos, dar imi apasa mai rau pe suflet si pe inima. Ma indurereaza mai rau, ma nenoroceste si imi doresc sa se opreasca. Oare de unde vine? Ce se intampla? Din cauza ploii nu vad ce este in jurul meu si ii cer ajutor lunii. Ea imi lumineaza calea insa nu apare nimeni, cred ca doar imi imaginez. Poate ca inca visez la o salvare din partea ta. Oare imi simti lipsa, oare stii prin ce chinuri trec? Indurerata ma asez in genunchi lasand natura sa decida pentru mine, un fulger apare in fata mea facandu-ma sa tresar. Ma ridic si disperata ma uit in jur, privesc luna care ma incurajeaza. A venit momentul sa ma opresc, a trecut prea mult timp pentru a mai putea spera. Decizia mea este luata, te voi inlatura din inima mea, din gandurile mele si din sufletul meu. Nu meriti sa fi acolo. In timp ce ma gandesc la asemena lucruri , lucrurile din jurul meu prind viata si culoare, fericire si frumusete. Luna se adaposteste, ploaia se opreste facand loc soarelui cu razele sale minunate si calde. Imi incalzeste sufletul si inima, totul este nou, si nu se mai aude decat cantecul pasarilor. Nimic sumbru, nimic gri, nimic urat. A venit momentul sa traiesc pentru mine, pentru cine merita. Chiar si singura pot fi fericita in mijlocul naturii unde rautatea si dezamagirea nu ma pot atinge. Te-am iubit insa este timpul sa merg mai departe.

Lacrimi ascunse

Teatru sau viata, intamplari sau scenete, oameni sau actori? Ma aflu intr-un loc necunoscut mie unde totul este pe dos... cel putin asa mi se pare. Privesc in jur si vad ipocrizie, minciuna si falsitate. Un zambet fals, o lacrima adevarata. Nu stiu ce sa mai cred, sufletul este zbuciumat de evenimente neprevazute si deloc placute. Inima ofteaza si imi face semn sa merg mai departe. Inaintez in viata ca un strain pe un drum necunoscut. Fiecare dezamagire ma face sa plec capul si sa ma gandesc ca locul meu nu este aici. Florile se deschid la fiecare zambet al celor din jur dar se ofilesc la fiecare pas pe care il fac. In cele din urma te gasesc, strainul vietii mele. Cand te vad imi dai putere sa infrunt pericolele ce ma pandesc la fiecare pas si incredere sa merg mai departe. Incerc sa ma apropii de tine dar tu iti vezi de drum intorcandu-ti uneori privirea sa vezi daca mai sunt in spatele tau. Ma vezi ca pe o optiune pentru planurile tale. Maresti pasul pana cand realizez ca de fapt eu alerg dupa tine, dupa inima ta si dupa privirea ta blanda. Ma opresc, privesc in jur si totul este mai ofilit si intunecat decat de obicei. Vantul incepe sa bata si sufletul tresare. Ai disparut iar eu am obosit. Dupa un timp o furtuna se dezlantuie si tu apari dintre copaci. Cu un zambet rautacios ma lasi in bataia vantului si in pustietatea locului, singura, refuzand sa imi acorzi adapost langa inima ta. Ma dezamagesti, pleoapele imi sunt ingreunate de oboseala, de timp trecut, inima incepe sa bata mai tare din cauza emotiilor si a sperantei ca tu te vei razgandi si ma vei ajuta sa ajung langa tine. Privesc luna, te privesc pe tine. Ai disparut la fel de repede cum ai aparut insa luna imi face semn sa ma odihnesc. Vantul sufla mai tare pana cand lacrimile incep sa curga si inima-mi ingheata. In cele din urma gasesc un adapost langa un copac. Luna ma vegheaza si imi sopteste cuvinte despre viata si iubire, incredere si dezamagire. Ma gandesc la naivitatea mea si diferenta intre privirea ta si zambetul tau. De ce a trebuit sa te prefaci ca iti pasa de mine si ca vrei sa fiu alaturi de tine daca mai tarziu mi-ai demonstrat contrariul? De ce nu m-ai lasat sa ajung la inima ta? Ma simt ca un fulg si ma las in bataia vantului sa ma poarte unde doreste, unde considera ca este mai bine pentru mine. Uratenia din viata mea, de langa mine, m- a facut sa innebunesc de durere, mi-a lasat mintea limpede si neputincioasa in fata lumii. Deodata totul se schimba, totul redevine frumos, verde si un sentiment de puritate pluteste in aer. Te afli si tu langa mine zambind frumos si incalzindu-mi sufletul doar cu o privire. Totul imi pare ireal si nu inteleg ce mi se intampla. Ce este real si ce este o masca a vietii? Incerc sa zambesc si sa ma prefac ca inteleg ce se intampla, ca stiu despre ce este vorba insa sufletul mi-a ramas la fel de neputincios si inima ingandurata.

Angel of Death

E impunator. L-ai vazut? Cum te-ai simtit? Acum e in fata mea.. il privesc..particule de gheata incep sa fuga prin vene alaturi de sangele care incearca sa scape de ele. In ochii lui se vede focul arzand dar in schimb el ma ingheata, nu mai pot misca, nu pot tipa, nu ma pot indeparta. Stam fata in fata gandindu-ne la acelasi lucru... sau poate nu. Toata viata imi trece inaintea ochilor, toate relele pe care le-am facut, toate necazurile pe care le-am pricinuit dar niciun moment de fericire. Ciudat. Lacrimile incep sa curga dar focul din privirea lui mi le usuca, nu apuca sa curga pana pe gat. Se apropie de mine si incep sa tremur, imi sopteste sa nu ma tem, sa nu ma tem de el, sa nu ma tem de ce va urma pentru ca va fi mult mai bine decat ce am trait pana acum. Ma va duce undeva departe, departe de lumea rea, departe de ura si dezamagire. Incerc sa il cred dar inima mea e prea ranita, sangereaza de atata vreme incat nu mai poate pleca urechea la nicio vorba. Sufletul se zbate sa iasa dar nu il las, incerc sa il tin cat mai mult timp inauntru.Sangele a inghetat, numai privirea a ramas blanda si calda. Ma uit in jur dar totul arde; nu ma deranjeaza, totul se mistuie sub ochii mei iar o placere nebuna razbate din suflet. Acum toti vor plati pentru tot raul facut inimii mele. Imi promite ca ceva se va intampla, ceva bun pentru mine. Un ras malefic imi scapa. Intr-o secunda mii de suflete sunt la picioarele lui, implorandu-l sa le dea drumul, sa ii scape de ororile la care sunt supusi dar el se face ca nu aude. Ma uit in sus... e senin, e calm, vantul adie dandu-mi parul de pe umar si imprastiind mirosul parfumului de lavanda. Inima tresare, o ascult, bate linistita, incet ca si cum e pe cale sa adoarma.. O sa pice intr-un somn vesnic, o sa se odihneasca si nu ii va mai face nimeni rau. Ma uit la el, prind curaj, imi adun fortele si zambesc, mintea-mi e limpede, sufletul se linisteste si este fericit ca a gasit calea de scapare, e liber pentru totdeauna, niciodata nu va mai fi inchis si fortat sa suporte rautati. Pe cat de impunator e, pe atat de frumos il vad acum. Imi spune ca ma salveaza, ma ia sub aripa lui, imi arunca o privire strengara si imi ureaza bun venit in familie. Sufletele ramase la picioarele lui urla la el dezamagite, inca cer ajutor, salvare de la damnare, insa el are ochi numai pentru mine si cu sabia ii arunca pe toti din calea noastra. Pe masura ce pasim pe cararea noastra flori rasar sub picioarele noastre netezindu-ne drumul spre fericire.

Rau de lacrimi

Cu greu pasesc spre tine, fiecare secunda imi da senzatia ca este o vesnicie, inaintez mult prea greu, raul este plin de lacrimi iar ele continua sa cada si sa il faca imposibil de parcurs. Mi se pare ca esti prea departe, am obosit, incerc sa iau o pauza, privesc in jur si nu imi place ce vad. Ma uit in sus si ma rog ca lacrimile sa inceteze a mai curge. Ma uit la tine... esti o frumusete, esti un zeu, esti tot ceea ce imi doresc dar la care mi-e greu sa ajung. Imi pare rau, mintea mi se umple de regrete, inima de suferinta, sufletul de gheata si trupul ma doare. De ce faci lucrurile imposibile? De ce ma faci sa sufar? Cerul se intuneca cu fiecare gand de-al tau, ma intristezi, verdeata incepe sa paleasca, animalele urla si se agita, vantul incepe sa bata si ma face sa simt ca imi secera inima. Strigatul tau il inabusa pe al meu, eu strig dupa ajutor, tu dupa ce strigi? Ma uit la tine in continuare cu speranta in suflet ca imi vei intinde mana, sa imi dai un impuls pentru a merge mai departe. Asteptarea face ca sangele sa pulseze tot mai tare, adrenalina creste, sentimente de toate felurile se napustesc asupra mea, ganduri ciudate, si inca astept... dar tu nu schitezi nici macar un zambet. Stai acolo ca o statuie sculptata in marmura, pe fata ta se citeste indiferenta, nepasare. Caldura din ochii tai a disparut, acum privirea ma ingheata. Intorc capul, refuz sa te mai vad, stau locului, lacrimile curg din ce in ce mai rau in acest rau, vantul sufla si mai puternic, smulge copacii din radacina, vuietul este ingrozitor, imi astup urechile pentru ca simt ca ma surzeste, inchid ochii si din toti rarunchii iese un urlet de durere ca si cum tot ce este inauntrul meu a fost sfasiat din cauza ta, din cauza durerii. Nu credeam ca asa ceva se va intampla, nu credeam ca tu nu vei face nimic pentru mine, nici macar sa ma ajuti sa ajung la tine. Imi pare rau. Incerc sa ma agat de ceva, incerc sa fiu puternica, incerc sa fac lacrimile sa inceteze a mai curge. Nu vreau sa ma inec in propriile lacrimi, in propria suferinta. Vreau sa gasesc puterea de a merge mai departe... dar nu in sensul tau. Poate voi gasi altul, nu ma grabesc, voi astepta in acest loc, totul se va calma. Sper ca bataile inimii sa nu inceteze prea devreme, inainte de a gasi acea cale. Speranta rasare ca o raza de soare printre nori, incearca sa ii dea la o parte. Va dura o vreme, stiu asta si o simt dar astept cu un mic zambet in coltul gurii. Te privesc pentru ultima data, inchid ochii si vad adevarata ta fata. Nu mai vreau sa te iubesc, nu mai vreau sa te vad, odata ce iti voi intoarce spatele va fi pentru ultima data. Cand raul va seca si norii vor disparea, ochii se vor inchide si lacrimile se vor opri definitiv atunci voi fi sigura ca orice cale voi alege va fi mai buna decat cea spre tine.

Iluzii

Priveste. Cum ti se pare totul in jurul tau? Iti place? Cred ca nu, cred ca vrei altceva de la viata, cred ca te asteptai la un viitor sau prezent mai frumos, fara intuneric, fara ura, fara dezamagire, fara frica. Vroiai sa fi pur asemeni unui copil cu un zambet inocent si micut. Vroiai sa iubesti ca el, sa traiesti ca el, fara nicio grija, inconjurat de prospetime si frumusete, puritate si sentimente nobile, iubire si sinceritate. Te simti protejat? Nu! Vremea ta a trecut, traiesti intr-un cerc vicios, total lipsit de aparare si onoare. Incerci sa te mentii pe pozitie in timp ce vantul incearca sa te unduiasca precum o simpla trestie fara suflare. Obosesti, respiratia e din ce in ce mai grea, totul se ingreuneaza, povara cantareste din ce in ce mai mult, cu greu te mai tii pe picioare dar in ciuda acestor lucruri tu nu iti pierzi speranta. Cand vezi sau iti imaginezi figura unui copil parca prinzi din nou putere, te simti tanar, vioi ... dar in acelasi timp realizezi ca nu mai esti acelasi, nu mai esti la fel, evenimentele negre din viata ta si-au pus amprenta pe tine, te-au desfigurat, te-au uratit iar pielea ti-au zbarcit-o. Iti vine sa spargi toate oglinzile din jurul tau, sa iti doresti sa nu iti mai vezi nicodata fata si corpul batut de soarta si timp, nebunie si necaz, disperare si dezamagire, falsitate si naivitate. Realizezi ca orice actiune are propriile consecinte. Cat timp te gandesti la toate astea zgomotul ploii din geam iti atrage atentia si dispari din visare. Te trezesti la realitatea cenusie si mohorata, uricioasa si friguroasa. Desi totul a fost o iluzie ea te-a facut sa te indoiesti, sa te indoiesti de tine, de ce poti si de ce ai fost. Iesi in mijlocul naturii, privesti in jur in timp ce picaturile de ploaie iti ating fiecare firicel de par. Este atat de rece incat ai impresia ca si sufletul ti-l ploua, ti-l atinge, iar fiecare atingere doare mai tare decat cealalta. Incerci sa rezisti precum natura in fata dezastrelor dar tu trebuie doar sa rezisti in fata timpului. Iar timpul dragul meu.... nu este ca o ploaie, ploaia revine dar timpul odata trecut asa ramane.