Nu stiu cu ce sa incep, un suspin, apoi o lacrima, o durere, un suflet mic si necajit. Imi amintesc cu tristete clipele copilariei datorita sentimentelor de adult.As vrea sa dau timpul inapoi si sa fac lucrurile altfel ..dar oare ce as schimba?cred ca totul. Merg pe strada cu privirea in gol, ca si cum nimeni nu ar exista, in speranta ca nu ma va observa careva si cu gandul de a scapa cat mai repede de aglomeratie.Ajung intr-un loc ferit, plin de flori frumoase si cu cateva raze ale soarelui ce patrund printr-un luminis. Am obosit, ma asez, rasuflu usurata ca am scapat de ceilalti. Sunt trista, imi recunosc bataile inimii si vocea ei cand este cuprinsa de melancolie, necajire si tristete profunda. Incerc sa aflu care este adevarata problema dar se pare ca nu reusesc, sunt prea multe adunate si nu mai poate face fata. Incerc sa ma relaxez, aud zgomote si simt priviri atintite asupra mea. . . este doar imaginatia mea, din cauza gandului care ma duce la tine. Imi amintesc cu tristete perioada cand eram fericiti, cand se citea iubirea si bucuria in ochii nostri, cand puteam muta muntii din loc impreuna dar cu timpul ai decis ca este mai bine sa te indepartezi de mine si ai facut tot posibilul ca si eu sa simt acelasi lucru, sa simt ca si cum ceea ce este bine este sa nu fiu langa tine. Ma simt inselata de tine, tradata si o dezamagire profunda. Nu credeam niciodata ca ma poti aduce in starea asta, ca imi poti pricinui atat de mult suferinta. Nu trece o zi fara ca tu sa nu faci ceva rau, nefiresc sau prostesc. Relatia noastra nu mai este ca la inceput si tanjesc cu disperare dupa acele momente. Te strig in vis dar tu nu apari, ma trezesc si desi esti langa mine pe zi ce trece esti tot mai departe. De ce s-a ajuns aici? De ce ma faci sa sufar? DIntr-odata soarele incepe sa paleasca, norii il acapareaza, umbra imbratiseaza totul iar florile si-au pierdut culoarea. Vantul incepe sa bata puternic, zgomotul pe care il face este asurzitor si ma deranjeaza. Urlu...de durere, de frica, de tot. Ma ridic si ma uit in jur. Nici urma de tine sa vii alaturi de mine, te strig dar fara folos. Ca si cum m-ai fi uitat definitiv. Ploaia incepe sa cada iar picaturile le simt ca pe niste atingeri usoare si blande ca si cum ar fi ...flori.. sau ca si cum ar fi atingerea ta in vremurile bune si ma face sa imi doresc sa nu inceteze niciodata. Mi-e dor de tine, de ce nu intelegi ca iti simt lipsa si te vreau aproape? De ce tii mortis sa dispari din viata mea? Inca nu mi-ai spus de ce te-ai schimbat, de ce fugi de mine.... Ploaia inca mai cade, vantul inca mai bate iar eu inca mai sunt aici. Gandurile imi fug departe si tresar cand revin la realitate. Inca stau in ploaie si imi place, picaturile imi soptesc ca totul va fi bine, totul are o solutie si o scapare. Voi astepta aici sa aflu care este a mea. Poate scaparea mea esti tu...sau poate nu.
