Inca astept...

Ploaie de vara, ploaie cu soare. Odata cu picaturile calde de ploaie coboara si razele soarelui pentru a ne incalzi. Ma uit spre cer si dintr-odata gandul imi fuge la tine. Mi-ar placea sa traim in alte timpuri, in alta perioada. Ma uit in jur si imi amintesc de toate nemultumirile pe care sufletul meu nu cuteaza sa inceteze a mi le spune ceas de ceas, clipa de clipa, chiar daca stie ca ma face sa ma faram pana ajung precum grauntele de nisip pe care le vezi in aceasta clepsidra. Iti soptesc rugaminti, cuvinte de iubire si de durere dar te faci ca nu le auzi. Cand faci asa ma aduci la disperare, ma faci sa ma simt un nimeni, ma faci sa imi pierd increderea in relatia pe care o avem, in tine, in mine si in tot ceea ce se afla in jurul meu. Las capul jos si imi vad de drum, dezamagita ca de obicei. Inima imi plange de durere, de durere pentru ca nu te intrebi ce simt, daca sunt multumita sau nemultumita, daca sufar sau nu. Las ploaia sa cada pe mine si refuz sa mai ma misc din loc. Pana si ploaia se opreste cand vede cat de rau m-a udat si cat de rau plange inima in mine. Privesc spre cer si astept cu nerabdare luna. Numai ea este si va fi alaturi de mine seara de seara indiferent de vreme.
Nu uita ca te iubesc si intotdeauna te voi iubi si te voi astepta indiferent de vreme :)

Suflet ruinat

Liniste deplina, se aud doar bataile inimii mele... pacat ca nu se aud si ale tale. Sunt melancolica, ingandurataa, am ochii inlacrimati si cu durere in suflet recunosc ca imi vin in minte tot felul de lucruri in special rele. Simt cum timpul se intoarce si imi arata ruinele planurilor noastre. Privesc dezamagita si parca nu imi vine sa cred cat de mult s-a schimbat totul. Totul este daramat, lipsit de viata, peisaj dezolant si cenusiu. Ma plimb printre cladiri...sau ce a ramas si ma gandesc ca oricare dintre ele ar fi putut fi casuta noastra de vis, casuta noastra mult dorita. Lacrimile isi fac loc singurele pentru a ajunge pe obrajori dar din pacate tu nu esti langa mine sa mi le stergi. De ce a trebuit sa se intample asa? De ce totul s-a daramat, de ce a ajuns asa? Dintr-odata simt o furie care nu poate fi stapanita deloc si un urlet de durere iese din toti rarunchii. Ecoul se face auzit la multe mile departare si sper sa ajunga la urechile tale. Ma uit speriata si dezamagita imprejur, nu stiu ce sa mai fac sau cum sa reactionez. Imi amintesc de noptile in care adormeam la tine in brate, de momentele in care ma strangeai la pieptul tau si ma linisteai. In scurt timp acestea au fost inlocuite de momente grele, apasatoare, vorbe urate ce ma raneau din ce in ce mai rau lasandu-mi niste rani de nevindecat. Ceva imi atrage atentia.. cu coltul ochiului vad o umbra ce se misca foarte repede pe langa mine. Incerc sa imi dau seama ce este insa fara prea mari sanse. Oare ce inseamna? Oare esti tu sau doar umbra ta, dezamagirea lasata in urma? Nu mai conteaza si nu mai are rost sa ma chinui. Voi cauta o solutie de a scapa de acest chin apasator.

Tresar.. scap dintre ruine, ma aflu in acelasi loc, cu aceleasi iluzii si dezamagiri. Oftez si trebuie sa recunosc ca si acum te astept cu sufletul la gura indiferent de norii ce se arata la orizont. Sper sa ajungi cat mai repede alaturi de mine, sa ma tii de mana, sa ma iei in brate si sa ma saruti ca odinioara. Oare cand vei ajunge?

Schimbare

Decor sumbru, intuneric, cerul intunecat imi prezinta luna insangerata si furioasa. Nici urma de stea, nici urma de privire blanda din partea lunii. Ceva se intampla. Ma uit dupa tine dar nu te gasesc, nu e nimic si nimeni imprejurul meu, doar corbii infometati ce se uita dupa o eventuala prada. Speriata inaintez in bezna cu speranta ca te voi gasi si imi vei putea explica ce s-a intamplat. Iti simt lipsa, mi-e dor de tine si ma rog sa te gasesc teafar. Mii de scenarii imi trec prin minte, unele mai dureroase decat altele si incerc din rasputeri sa le alung. Intr-un final ceva apare in fata. Este un castel, destul de mare, destul de impunator fata de celelalte casute. Totul este sangeriu, pana si lumina. Intru...la prima vedere se pare ca nu e nimeni dar cu cat inaintez mai mult incep sa percep o prezenta. Ma apropii si imi dau seama ca esti tu insa nu schitezi niciun gest la vederea mea. Este ca si cum te-ai fi asteptat sa ma vezi, ca si cum ai fi stiut ca voi ajunge teafara la tine. Ma apropii incet si te iau in brate dar esti rece. Rece ca gheata, nu mai ma incalzesti ca pe vremuri, oftezi si iti lasi capul pe al meu, imi saruti fruntea si te intorci cu spatele la mine. Imi dau seama ca imi ascunzi ceva, mi-e teama de motivul pentru care m-ai mintii. Incerc sa te fac sa vorbesti dar tu eviti sa te uiti in ochii mei si sa imi explici. Dupa multe ore de asteptat prinzi curaj si ma privesti, imi spui ca totul s-a schimbat, ca nimic nu mai poate fi ca la inceput insa exista un singur lucru neatins si nevatamat... acela este dragostea ta pentru mine. La auzul acestor cuvinte sufletul e fericit, iar inima bate sa sara din piept. Sar la gatul tau si iti soptesc ca te iubesc mai mult decat orice, ca nicio schimbare nu imi va putea umbri sentimentele pe care le am pentru tine. Iti dau de inteles ca voi urma orice cale imi vei arata atata timp cat tu vei fi alaturi de mine, ma vei proteja, ma vei iubi in continuare si imi vei fi fidel. Dintr-odata ma simt diferita dar in acelasi timp la fel ca si tine.Privim amandoi pe fereastra luna ce incepe sa ne zambeasca linistita. Ma uit la tine, oftez... dar de fericire, de fericire ca te-am gasit in viata, teafar si la fel de iubitor. Acum... avem o vesnicie inaintea noastra. Long live our love.

Timp

Ma simt ca si cum sufletul imi este pustiu. . . Ma simt ca si cum as avea nevoie de ajutor, intelegere, iubire, tandrete si afectiune. Simt cum tu esti totul pentru mine, numai inchipuindu-mi fetisoara ta scumpa un zambet imi rasare pe buze. Cand te vad ochii imi sclipesc, fata mi se lumineaza iar pe ea se poate citi bucuria sufletului vederii tale. Cand imi vorbesti ma faci sa ma simt cea mai importanta fiinta din Univers. Cand imi soptesti cuvinte de dragoste simt cum Lumea imi apartine in totalitate. Dar atunci cand pleci de langa mine cerul se rupe in doua, picaturile de ploaie cad din ce in ce mai rau pe pamantul uscat, in sufletul meu acum pustiu din cauza lipsei tale. Din pacate nimic nu il poate umple.. si asta pentru ca tu esti totul pentru mine. Fara tine ma simt ca o graunta de nisip intr-un desert fierband de nerabdarea de a te vedea, de a te reintalni. Din pacate nu stiu cand te vei intoarce insa te voi astepta cu aceeasi nerabdare si acelasi entuziasm copilaresc.Ma plimb prin ploaie desculta precum un suflet ratacit; din cand in cand privesc in jurul meu poate vei aparea in calea mea; poate imi vei face o surpriza si vei ajunge repede langa mine. Pasii m-au dus intr- o poienita viu colorata, frumoasa si plina de speranta. M-am decis... te voi astepta aici, te voi astepta oricat va fi nevoie si am speranta in suflet ca nu vei uita de mine, ca te vei intoarce, ca vom fi din nou impreuna, linistiti si iubindu-ne ca in prima zi.
Astept...orele trec foarte greu, ca si cum m-ar impiedica sa ajung mai repede la tine, ca si cum ar vrea sa stam cat mai mult despartiti... ele nu stiu ca fara tine nu pot trai, nu pot respira si nu pot vedea frumusetea vietii si a naturii. Incerc sa ma consolez cu gandul ca odata si-odata voi putea sari din nou in bratele tale, in bratele tale care ma protejeaza mereu si care imi aduc un somn linistit.Aud un fosnait, intorc capul si vad ceva ce asteptam de mult. Pe tine, luminita sufletului meu, sufletelul meu scump si drag. Tresar de fericire si de emotie. Alerg spre tine si ma arunc in bratele tale... ca de obicei tu esti acolo sa ma prinzi si sa imi oferi tot ce ai mai bun in special liniste si iubire.
Te iubesc.

Dor .... de noi

Ploua. Picaturile sunt mai dureroase decat lacrimile. Mi-e dor de tine, de noi, mi-e dor de ceea ce ar fi trebuit sa se intample, de vise, de iluzii ... de tot. Depresia se abate asupra mea, tristetea m-a invaluit ca un giulgiu ce nu ma lasa sa respir. Imi apasa pe suflet, pe inima iar respiratia este din ce in ce mai inceata. Incerc sa ma adapostesc dar tu nu esti pe nicaieri. Oare ar trebui sa incerc in alta parte in afara de inima ta? Ma decid sa inaintez prin ploaie, printre oameni. Lumea nu ma vede... mai bine, pentru ca altfel ar vedea ca plang. Ma gandesc la tine si mi se rupe inima cand imi amintesc de ceea ce am planuit si unde am ajuns. Dupa mult timp de cautari, cu inima sfasiata, ajung intr-o poiana. Un loc verde, frumos, dar cerul tot gri este. De pe maneca scot ultima floare primita de la tine. Este un trandafir, doar stiai ca este preferatul meu. Din pacate si el simte ca tu nu mai esti aproape, incepe sa se ofileasca. Ma asez pe iarba uda si ma astept din moment in moment ca picaturile de ploaie sa cada din nou. Oftez si regret ca nu esti aici, sa ma tii in brate si sa faci sa dispara toate problemele si grijile. Astept aparitia lunii pe cer pentru a-mi tine companie, pentru a ma linisti un pic, pentru a-mi da speranta si putere de a merge mai departe... chira si fara tine. Petalele trandafirului incep sa cada, una cate una la fel ca si lacrimile mele. Sper ca atunci cand ai plecat ai stiut ca te iubesc, ca imi va fi dor de tine, de noi si de tot ceea ce ar fi putut fi. Inca te astept si te voi astepta atata timp cat inima va bate.