Inca te iubesc

Ce faci iubitule, te-ai intors la mine? Te-ai intors la acest suflet chinuit si jerpelit de atata dragoste ce ti-a purtat? Oare nu crezi ca este cam tarziu dupa tot ce ai facut? De ce insisti, de ce nu ma lasi sa traiesc vazandu-mi de viata mea si de ranile mele? Te uiti la mine ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, te uiti ca si cum as radia de fericire cand de fapt inima-mi plange. Chiar nu vrei sa vezi sub aceasta masca zilnica, chiar iti place sa te minti ca totul este bine si ca sunt fericita?.. sau poate chiar nu vezi. Intorc privirea si dintr-odata lacrimile imi inunda ochii, inghit in sec, ma uit pe fereastra si caut aproape orbita luna , luna cea frumoasa care imi zambeste si imi sopteste seara de seara cuvinte de incurajare. Te simt aproape de mine, iti simt mangaierea lina, dulce si ma rog sa nu ma vezi plangand. Iti evit privirea si ma indepartez de tine dar tu te apropii din ce in ce mai mult, intinzi bratele catre mine dar eu aleg sa plec. Ies in intunericul noptii, cand dintr-odata ma imbratiseaza un aer rece de toamna si imi trezeste simturile la viata. Este ca o incurajare, vantul imi adie in par , imi loveste fata usor ca o mangaiere , respir adanc , imi sterg lacrimile si decid sa te infrunt.
Intre timp ai iesit si tu , erai speriat, nu ma mai gaseai. Am aparut in fata ta cu razele lunii luminandu-ma. Ti-am soptit ca te iubesc si te-am imbratisat. M-am gandit cum te-as putea infrunta, ce as putea sa iti spun, cu ce sa incep? Ar fi atat de mult de povestit si nu cred ca am forta necesara de a retrai acele momente care mi-au pricinuit suferinta. Nu fac nimic altceva decat sa te privesc, ma simt de parca am impietrit cand deodata o lumina apare in jurul tau, era un fulger, un tunet il urmeaza si ne asurzeste. In scurt timp picaturile de ploaie ne ating pielea delicata ca o floare atinsa de roua diminetii. Ma simt rece, ma simt bine, ploaia ma linisteste, sunetul tunetului imi alunga gandurile negre iar lumina fulgerului ma face sa te vad mai bine, sa iti vad mai bine fata si sufletul si sa imi aduc aminte de ce m-am indragostit de tine. Te imbratisez din nou si iti strang mana intr-a mea. Ca de obicei nu zici vreun cuvant, te uiti la mine pentru ca stii ca imi place sa stau in ploaie chiar daca nu intelegi profunzimea acestei placeri. Te iau cu mine , amandoi de mana ne pierdem in negura noptii avand companie ploaia, luna, tunetul si fulgerul. Daca am plecat cu tine nu inseamna ca am uitat tot, doar ca iubirea mea pentru tine este mai presus de orice iar tu iubitule aminteste-ti ca sunt ca o floare , o floare ce tanjeste dupa atingerea caldurii sufletului tau, sarutul tau dulce ca mierea si soaptele de iubire pe care mi le poti spune. Inca te iubesc.