Cea mai mare dezamagire, cea mai mare lovitura, cea mai dureroasa experienta. M-ai lasat singura intr-un vartej de ganduri si intrebari, o furtuna de sentimente si teorii, fara o lumina, fara speranta. Ai plecat de langa mine cum nu se poate mai repede, ai renuntat la tot, m-ai aruncat in bataia vantului si sufletul mi l-ai rupt in doua ca pe un nimic. Inima a incetat sa bata si lacrimi au inceput sa curga in nestire. Toate visele s-au naruit, toate promisiunile tale au devenit minciuni, toate planuri pe care ni le-am facut au disparut ca prin farmec. M-ai jignit, m-ai ranit si m-ai dezamagit. M-ai facut sa imi pierd definitiv increderea in tine. Privesc in jur cu o privire speriata avand senzatia ca totul din jurul meu imi va face rau. Daca tu ai fost in stare de a ma abandona fara pic de remuscare atunci nimeni nu este si nici nu va fi alaturi de mine. Nici macar nu ai vrut sa asculti ceea ce sufletul si inima vroia sa iti spuna. Acum plang si stau cu teama ca nu te vei mai intoarce. Incerc sa ma gandesc la o solutie de a iesi din aceasta stare, de a lua decizia corecta. Sa te uit? ... Nu pot. Sa scap de aceasta durere si acest chin printr-un gest salvator?... Nu stiu. Un singur lucru stiu.. fara tine totul este pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu