Sfarsit de poveste

 A fost odata ca niciodata…. Povestea noastra de dragoste. Pacat ca nu a avut acelasi final fericit ca in toate celelalte pe care le-am auzit de-a lungul timpului. Stiu ca nu sunt o printesa dar intotdeauna mi-am imaginat ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti alaturi de comoara noastra. Din pacate nu a fost sa fie, ai ales alt drum alaturi de altcineva, poate nu am fost sufficient de buna pentru tine. Ai ales tradarea, uciderea sufletului meu, a iubirii mele pentru tine si tot ceea ce ai insemnat vreodata desi totul se putea rezolva foarte usor. Dupa o perioada in care am dedicat totul pentru tine, ti-am daruit tot ce am avut mai bun, am facut tot ce am putut pentru tine si relatia noastra mi-am dat seama ca totul a fost in van, niciun gest de-al meu nu a insemnat ceva pentru tine, totul a fost egal cu zero. Ma uit in oglinda si imi vad inima ranita, sufletul zbuciumat si mintea intrebandu-se intruna de ce s-a intamplat asa ca si cum ar fi o placa stricata, de ce ai ales aceasta cale, de ce ai vrut sa spulberi totul. Cand viitorul parea promitator ai ales sa dai cu piciorul la tot, la toata increderea ce o aveam in tine, la iubirea ce ti-o purtam si pentru ce? Macar ai fost multumit de rezultat? Nu am reusit sa gasesc un raspuns, nu ti-am gresit cu nimic, de ce ai permis asa ceva? Zilele trec tot mai greu iar noptile mi le petrec admirand frumoasa luna si cautand raspunsuri in privirea ei. Stiu ca doar ea ma intelege si ma poate linisti. Nu vreau sa te vad, nu vreau sa ma atingi, orice vorba spusa de tine, orice atingere simt ca imi provoaca rau. Orice gand indreptat spre tine imi aduce aminte de ceea ce ai facut, de alegerea ta si imi provoaca o senzatie de greata. Mi-e teama ca oricand ma vei putea face sa sufar iar. Nu am gresit cu nimic fata de tine, nici macar o secunda si cred ca asta doare cel mai tare. Ma uit pe fereastra si imi doresc sa plec cat mai departe de tine, imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata , poate asa nu mai simteam ce simt acum, nu mai sufeream atat. Lacrimi cad fara oprire pe obrajii deja rosi din cauza emotiei si a starii de rau. Nu inteleg, nu pricep de ce se intampla totul asa, de ce ai ales aceasta cale de a-mi face rau, de a-mi face sufletul sa sangereze. Ies in curte si o iau usor spre padure, ma uit spre cer si astept cu nerabdare ploaia cu picaturile ei reci. As vrea ca aceasta ploaie sa aiba puterea de a-mi sterge suferinta, de a-mi spala sufletul si inima de chinul pe care il indur si totul din cauza ta, din cauza arogantei tale si a orgoliului tau stupid. Merg agale pe iarba moale care parca imi mangaie picioarele doar ca sa-mi aline mersul. Privesc in urma si am senzatia ca ma urmaresti, dar nu, nu esti acolo…. Si in definitiv poate nici nu vreau. De ce te-as mai vrea? Te-am avut si ai preferat sa fugi de mine, de ce sa te mai vreau acum? Candva ai fost pe un piedestal in ochii mei iar acum nici nu te mai pot vedea la cat de jos ai ajuns. Vorbele-ti sunt minciuni, gesturile sunt false, totul este inselator. Privesc florile pe langa care trec si imi amintesc de cele pe care mi le ofereai, oare cu ce gand mi le dadeai? Oare iti facea placere sau doar ma amageai? Cum sa mai cred in tine si in asa zisa ta iubire? Lacrimile nu se opresc, ca si cum sufletul se descarca asa, plangand. In jurul meu totul este pustiu, asa imi si doresc, sa nu afle nimeni de ce se intampla in mintea si inima mea. Incerc sa fiu optimista, sa sper si sa cred ca totul va fi bine dar cum sa fac asa ceva cand ai sfasiat totul in mine. Niciodata nu vei afla ce este in sufletul meu si cat rau ai putut sa imi faci. Poate ti se va intampla si tie vreodata cand vei iubi pe cineva din tot sufletul tau iar acel cineva sa prefere pe o alta persoana si sa te faca sa suferi. Poate atunci iti vei aduce aminte de mine si poate in al doisprezecelea ceas te vei pune in locul meu sa iti faci o idée de ceea ce am putut eu sa simt cand tu mi-ai facut asa ceva. Nu te voi ierta niciodata si nici nu voi putea, nu voi trece peste si nici nu voi uita. Iubirea mea nu o vei mai avea, cel putin nu ca inainte dar nici nu ma voi razbuna. Eu stiu cat te-am iubit si nu vreau sa stric totul printr-o razbunare. Imi pastrez amintirea iubirii mele pentru tine exact cum a fost in fiecare secunda si anume pura si cinstita, fidela si plina de incredere. Ploaia incepe sa cada, in sfarsit, si incerc sa ma incarc cu optimism, chiar de m-ai ingenuncheat eu am sa iti demonstrez ca indifferent cat de greu imi este am sa ma ridic si am sa continui sa traiesc…chiar si cu aceasta gaura in suflet si in inima. Chiar si cu aceasta experienta traumatizanta eu voi merge mai departe. Poate nu voi mai lasa loc iubirii in inima mea dar voi continua sa sper ca totul va fi bine si cineva candva ma va iubi si ma va respecta asa cum merit. Pentru ca in definitiv… eu nu am gresit cu nimic fata de tine.