Disperarea a pus stapanire pe inima mea, dezamagirea pe sufletul meu. O puternica emotie si frica imi controleaza ratiunea care este pe cale sa se piarda. Lacrimi de tristete, suferinta si posibilitatea pierderii celui mai scump lucru din viata. Toate s-au intamplat in acelasi timp. Clipele au trecut cu greu, ca si cum totul ar fi durat o vesnicie, o vesnicie dureroasa care iti impunge inima si o lasa fara suflare. Daca puteai vedea cum ii paleste culoarea, cat de speriata e, daca ii simteai tremurul si emotiile oare ti se facea mila? Asemenea unui barbar te-ai napustit asupra spiritului meu, l-ai bulversat, l-ai zapacit, te-ai jucat cu el aducandu-l la disperare, facandu-l sa creada ca moartea este singura scapare din acest iad. Lacrimile curgeau fara oprire, sangele pulsa in vene ca vantul taios de iarna ajungand sa faca rau corpului. Tot corpul doare, nu mai suporti sangele care goneste ca nebunul incercand sa gaseasca o cale de scapare si nu gaseste. Disperat incearca si posibilitatea de a se calma dar cuvintele tale dor prea rau, sunt prea dureroase, spuse fara mila asemeni gerului care iti ingheata sufletul si fata. Nici macar un zambet nu se intrezarea la orizont dar tu... tu radeai. Totul ti se parea amuzant, aveai un ras malefic si plin de ura, plin de dezamagire dar in acelasi timp erai las. Las pentru ca nu vroiai sa vorbesti. Nu imi venea sa cred ca esti pe cale sa renunti la tot, nu imi venea sa cred ca pentru o secunda m-ai facut sa cred ca nu insemn nimic pentru tine desi stii ca pentru mine insemni totul, stii ca esti universul meu, esti soarele meu si ploaia de vara ce imi atinge fiecare particica a corpului. Imi doresc sa simt din nou caldura trupului tau, sa te simt aproape de mine, sa vad zambetul tau dulce clipa de clipa fara sa existe nici macar gandul ca pentru un moment nu ai mai putea fi alaturi de mine. Imi doresc sa avem parte numai de fericire, de intelegere si sinceritate unul fata de celalalt. Aud voci, aud voci ce imi spun ca trebuie sa te fac sa intelegi faptul ca fara tine ziua de maine nu exista, fara tine soarele nu straluceste. Incerc sa le ascult, incerc sa fac ce imi spun dar nu reusesc. Cand ma gandesc ca nu esti multumit de mine devin ca o floare ce se ofileste cu fiecare clipa ce trece. Cerul a fost acoperit de nori, luna nu a mai vegheat asupra mea aseara, nu a mai putut alunga rautatile, temerile si suferinta, a trebuit sa fac fata singura unui amalgam de sentimente si unui suvoi de lacrimi ce nu vroia sa se opreasca, nu inceta. Te priveam si imi doream sa fiu invizibila, imi doream sa iti pot citi gandurile, sa stiu ce e in capul tau, ce te apasa, ce te deranjeaza dar din pacate nu am aceasta putere. Ma faci sa sufar, poate chiar si eu te fac sa suferi dar fara intentie. Hai sa facem totul cum trebuie, sa ne fie bine, sa ne bucuram de fiecare zi ca ne avem unul pe celalalt, hai sa nu ajungem sa facem totul un chin. Singurul lucru de care sunt sigura in viata este faptul ca vreau sa te am alaturi clipa de clipa, sa te iubesc, sa te mangai, sa te alint si sa stiu ca esti numai al meu. Te iubesc cum nu iti poti imagina vreodata si ma intreb oare cand se va intampla si asta? Oare cand vei fi constient ca iti doresc tot binele din lume? :( :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu