Anotimp melancolic

Care este anotimpul tau preferat? Stiu stiu.. unul care te reprezinta, care iti incolteste in suflet diverse sentimente specifice atmosferei si vremii.

Vrei sa stii care este al meu? Al meu este Toamna. Iubita toamna, cu vantul ce iti secera sufletul, cu frunzele aramii ca si inima ta indurerata, cu ploaia ce iti ascunde lacrimile, cu norii ce incarca cerul pentru a te face sa te pierzi in multime, sa scapi de ochii curiosi ai celor din jurul tau. Toamna gandurile se incarca de un milion de intrebari, de sentimente noi sau mai vechi dar care iti apasa pe suflet, iti pun mintea la incercare facandu-te sa gasesti raspunsuri pentru orice lucru. O cafea fierbinte iti incalzeste sufletul si iti relaxeaza mintea, iti incolteste speranta unei noi zile, unei zile in care o raza de soare se va abate spre tine, te va incalzi un pic,redandu-ti zambetul pe buze macar pentru o clipa. In dimineata unei zile de toamna in timp ce privesti pe geam vezi un peisaj de neimaginat, de o frumusete de-a dreptul fantastica, te bucuri pentru moment ca existi si ca ai ocazia de a vedea o asemenea frumusete a naturii, ai vrea sa te bucuri de ea in orice zi. Inchizi ochii si te pierzi in peisaj, melancolia pune stapanire pe tine si te gandesti ce viitor te asteapta in fata, ce trecut ai avut si ce prezent traiesti. Esti multumit? Sunt intrebari fara de raspuns si bine-nteles ca te vei intreba ... "de ce eu? de ce nu pot fi linistit? de ce nu pot simti adevarata fericire?" Fara sa iti dai seama luna va rasari cu un chip trist, te va pandi si va incerca sa iti lumineze un pic fata. Chiar daca si ea este trista, te intelege, te admira de la inaltime, vegheaza asupra ta pentru ca tu sa iti gasesti odihna si somnul chiar si pentru o noapte. Te simte, incearca sa lumineze cat mai puternic spre tine pentru a te linisti, pentru a-ti da de veste ca este alaturi de tine, ca nu esti singur. E bine sa stii ca macar o data ai pe cineva alaturi de tine.