E impunator. L-ai vazut? Cum te-ai simtit? Acum e in fata mea.. il privesc..particule de gheata incep sa fuga prin vene alaturi de sangele care incearca sa scape de ele. In ochii lui se vede focul arzand dar in schimb el ma ingheata, nu mai pot misca, nu pot tipa, nu ma pot indeparta. Stam fata in fata gandindu-ne la acelasi lucru... sau poate nu. Toata viata imi trece inaintea ochilor, toate relele pe care le-am facut, toate necazurile pe care le-am pricinuit dar niciun moment de fericire. Ciudat. Lacrimile incep sa curga dar focul din privirea lui mi le usuca, nu apuca sa curga pana pe gat. Se apropie de mine si incep sa tremur, imi sopteste sa nu ma tem, sa nu ma tem de el, sa nu ma tem de ce va urma pentru ca va fi mult mai bine decat ce am trait pana acum. Ma va duce undeva departe, departe de lumea rea, departe de ura si dezamagire. Incerc sa il cred dar inima mea e prea ranita, sangereaza de atata vreme incat nu mai poate pleca urechea la nicio vorba. Sufletul se zbate sa iasa dar nu il las, incerc sa il tin cat mai mult timp inauntru.Sangele a inghetat, numai privirea a ramas blanda si calda. Ma uit in jur dar totul arde; nu ma deranjeaza, totul se mistuie sub ochii mei iar o placere nebuna razbate din suflet. Acum toti vor plati pentru tot raul facut inimii mele. Imi promite ca ceva se va intampla, ceva bun pentru mine. Un ras malefic imi scapa. Intr-o secunda mii de suflete sunt la picioarele lui, implorandu-l sa le dea drumul, sa ii scape de ororile la care sunt supusi dar el se face ca nu aude. Ma uit in sus... e senin, e calm, vantul adie dandu-mi parul de pe umar si imprastiind mirosul parfumului de lavanda. Inima tresare, o ascult, bate linistita, incet ca si cum e pe cale sa adoarma.. O sa pice intr-un somn vesnic, o sa se odihneasca si nu ii va mai face nimeni rau. Ma uit la el, prind curaj, imi adun fortele si zambesc, mintea-mi e limpede, sufletul se linisteste si este fericit ca a gasit calea de scapare, e liber pentru totdeauna, niciodata nu va mai fi inchis si fortat sa suporte rautati. Pe cat de impunator e, pe atat de frumos il vad acum. Imi spune ca ma salveaza, ma ia sub aripa lui, imi arunca o privire strengara si imi ureaza bun venit in familie. Sufletele ramase la picioarele lui urla la el dezamagite, inca cer ajutor, salvare de la damnare, insa el are ochi numai pentru mine si cu sabia ii arunca pe toti din calea noastra. Pe masura ce pasim pe cararea noastra flori rasar sub picioarele noastre netezindu-ne drumul spre fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu